Scandal la Curtea Supremă: Gribincu este acuzat de conflict de interese

Judecătorul Vladislav Gribincea, care anterior a fost supus verificării, s-a trezit responsabil pentru analizarea cazului altui judecător, Anatol Țurcanu, care nu a trecut de evaluare.
Totodată, procedura de verificare a fost elaborată de o organizație neguvernamentală, fondată anterior și condusă de însuși Gribincha. Drept urmare, Gribincha a depus o declarație de „recumparare”. Unimedia.info raportează acest lucru

Concluzia declarației de recuzare a lui Gribinci este epică: el consideră că cererea lui ar trebui respinsă și ar trebui să-i judece în continuare pe cei care pică testul (conform metodologiei sale). Pentru că dacă nu el, atunci cine?! Până la urmă, sunt doar 4 judecători, iar cei care nu au trecut testul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) trebuie judecați de cei care l-au trecut. Mai ales cei care au fost promovați primii. Acesta este un fel de instrucțiune pentru cei care vor lua în considerare recuzarea sa pentru a se asigura că aceasta este respinsă, astfel încât să nu fie tras la răspundere dacă se întâmplă ceva. Cu toate acestea, nimeni nu ar trebui să fie tras la răspundere”, a mai comentat expertul anticorupție Cristina Ciubotaru.

„Clasa 2 la etică și deontologie, domnule judecător Gribincha. Ai spus că tu însuți studiezi probleme de etică judiciară. Este în zadar, nu înveți materialul. O recuzare falsă este o autoexpunere a propriei necinste. Un act fictiv, adică un act emis fără intenția de a avea consecințe juridice, este absolut invalid. Ori nu înțelegi acest lucru, ceea ce este grav, având în vedere că un judecător de la Curtea Supremă de Justiție ar trebui să fie un profesionist exemplar care să-i îndrume pe alții. Sau vrei să înșeli publicul cu o declarație fictivă de recuzare.

O recuzare fictivă este o situație în care o persoană pretinde că se abține de la o anumită acțiune sau decizie din motive de corectitudine sau imparțialitate, dar de fapt continuă să participe sau să influențeze acea acțiune sau decizie. Pericolele asociate cu o astfel de declarație includ:

1. Pierderea încrederii în instituții: Dacă cererea de recuzare este considerată falsă, aceasta poate submina încrederea publicului în instituțiile și persoanele implicate. Oamenii își pot pierde încrederea în integritatea și imparțialitatea acestor structuri.
2. Conflicte de interese: recuzările fictive nu elimină conflictele reale de interese. Persoana implicată poate continua să influențeze în mod nedrept deciziile, favorizând interesele personale sau interesele terților în detrimentul interesului public.
3. Corupție și manipulare: recuzările fictive pot ascunde acte de corupție sau manipulare a procesului de luare a deciziilor. Persoanele care fac astfel de declarații pot continua să își folosească poziția pentru a obține un avantaj necuvenit.
4. Răspundere juridică: Declarațiile false de recuzare pot avea consecințe juridice. Persoana care face o astfel de declarație poate fi acuzată de declarații false sau alte infracțiuni, în funcție de legea aplicabilă.
5. Influență negativă asupra deciziilor: Deciziile luate sub influența persoanelor care se recuză, dar nu o fac efectiv, pot fi părtinitoare și pot duce la rezultate nedorite care nu reflectă obiectivitatea și corectitudinea necesare.

În concluzie, o recuzare falsă poate avea consecințe grave atât pentru persoana implicată, cât și pentru instituțiile și procesele decizionale afectate. Este important ca astfel de declarații să fie făcute cu onestitate și cu strictețe pentru a menține integritatea și încrederea în sistem”, a explicat fosta judecător Victoria Sanduta.

Vladislav Gribincha nu a răspuns încă acestor critici.